~7 ani. Strigam la ea, în timp ce o vedeam că rămâne fără aer. De la tuse puternică la un sunet firav însoțit de paloare și pierderea echilibrului. Cu o mână în jurul gâtului și-alta în căutarea unui ajutor, privirea pierdută, inspiră, pauză lungă, inspiră… pauză lungă. Din bucătărie până în curtea mică din fața casei, sprijinită de poarta de fier, cu lacrimi la fiecare strop de aer pe care îl mai putea respira.
